Exact!Ce parinti sunt aceia de isi trimit copilul de acasa in perioada cand are cea mai mare nevoie de ei?Trasesera multe sfori de reusisera sa o retraga de la liceul unde invata in mijlocul semestrului,ca sa o mute la acel liceu "fantoma".Patru talpi sau auzit urcand scarile apoi doua batai s-au auzit in usa inainte ca aceasta sa se deschida.Parintii Erikai,John si Claire au intrat in camera si asezandu-se unul pe un fotoliu iar celalalt pe pat au privit-o cum isi tinea perina stransa la piept stand rezemata de caloriferul de la geam.
-Erika iubita mea,stim cat este de greu pentru tine...si pentru noi este la fel..
-Nu cred...a spus ea privind in alta parte numai in directia lor nu
-Acum poate nu ne intelegi si esti suparata pe noi,dar mai tarziu ai sa ne multumesi.a adaugat mama ei
-Tot ce inteleg este ca nu o sa-mi fie mai bine niciunde daca voi nu sunteti langa mine.a spus ea plangand
-Erika,nu te abandonam.O sa te vizitam in fiecare saptamana,esti copilul nostru.
Erika si-a schimbat privirea acum spre ei si cu barbia tremurandu-i inca a aruncat perina in pat.
-Macar spuneti-mi ce ma asteapta?Pentru ca eu din cate am vazut,am impresia ca urmeaza sa ma internati la nebuni.
Claire a pufnit in ras.
-Nu e nici pe departe asa,ai sa vezi cand ai sa ajungi acolo ca lucrurile nu sunt chiar asa cum crezi tu acum.
-Dar cum sunt?Mai rele?a intrebat ea
-Nu,a spus John,este o scoala care te va ajuta sa evoluezi.
-Sa evoluez in ce?Oameni buni vorbiti pe limba mea,va rog frumos.
-Mama ti-a explicat despre familia noastra,ca provenim dintr-un neam ocult de vrajitori care in urma cu cativa ani buni au fost...
Erika a ridicat o spranceana.
-Da mi-ai explicat mama...si sa inteleg ca...aceasta scoala ma va ajuta sa-mi perfectionez puterile ca si viitoare vrajitoare?
-Nu ca si viitoare.Ca si actuala vrajitoare.Pentru ca tu esti deja vrajitoare.a spus John
-Grozav.Unde mi-e matura?a intrebat ea sarcastic
Parintii ei s-au privit unul pe altul amuzati.
-Ti-am spus eu ca va intelege,e fata mare deja.a spus tatal ei
Dupa acea discutie care a mai durat inca o ora ca nimic,Erika a urcat in masina si s-a intins pe bancheta din spate,apoi si-a inchis ochii.
"Vrajitoare...eu vrajitoare...nu tin minte sa fi facut vreo vraja pana acum...nici macar nu stiu cu ce se mananca"in gand i-au revenit cuvintele tatalui ei
"Este o scoala care te va ajuta sa evoluezi"
Erika si-a scuturat capul aruncand cat mai departe acele ganduri de ea.Macar acum sa mai profite de libertatea estimata in minute pe care inca o mai detinea.La radio incepuse melodia ei preferata Chris Brown ft.Pitbull-International love.
-Tata te rog da-i mai tare.a spus ea
Si asa odata cu ultimul refren s-a dus si din veselia ei cand a simtit masina incetinind apoi oprindu-se in fata aceleiasi cladiri din poza de pe flayer.Erika s-a ridicat in sezut si a privit prin geamul usii acea cladire atat in inaltime cat si in latime.Deasupra usii principale era o pancarda din bronz pe care scria "Institutul educational Luthor Drew".A inghitit in sec.
"Gata!Numai am scapare"s-a gandit ea
Muscandu-se din nou de buza a coborat din masina a apucat manerul gentii sale pe role si impreuna cu parintii ei au pasit pragul usii principale.La nici un minut o doamna i-a intampinat.
-Domnule Nadal,a-ti sosit,a spus ea,numele meu este Jane Adams directoarea acestui institut.Elevii mai imi spun si "Vrajitoarea suprema".
-Buna ziua doamna Jane,a spus John,ea este sotia mea Claire.
-Buna ziua doamna Claire,a spus Jane,am auzit foarte multe lucruri bune despre dumneavoastra.
Jane a zambit.
-Multumesc la fel.Si noi am auzit lucruri minunate despre dumneavoastra,Din acest motiv am si ales sa o aducem pe Erika aici.
-Ma bucur sa aud asta.a spus Jane
-Iar ea este sufletul nostru Erika.a adaugat John
-Deci ea este tanara domnisoara cu puteri miraculoase?a adaugat ea aplecandu-se sa o priveasca mai bine
Dar Erika nici ca a bagat de seama,atentia ei a fost mai mult atrasa de cum arata sanatoriul pe dinauntru.Nu era deloc cum isi imagina ea,decorul alb ca de spital,persoanele imbracate in alb.Nici pe departe.Chiar din momentul cand a pasit pragul un miros de portocala i-a dat peste nas apoi incet a descoperit ca defapt sala de intampinare era decorata chiar frumos cu bun gust,peretii aveau culoarea caramizie,tablouri cu poeti si flori in ghivece mari imbracau de minune toata incaperea.Chiar si doamna care acum statea si o privea asteptand ca ea sa-i raspunda la cine stie ce intrebare era imbracata intr-o bluza roz deschis,cu o esarfa legata fontita la gat,cu o fusta neagra pana la genunchi si niste pantofiori negrii adorabili.
-Scumpa mea te simti bine?a intrebat-o doamna vazand ca nu dadea niciun semn
Erika in sfarsit a iesit din transa si scuturandu-si capul i-a zambit doamnei.
-Imi cer scuze,a spus ea,admiram incaperea.Imi place cum e decorata.M-ati intrebat ceva?
Chipul doamnei s-a luminat brusc apoi i-a pus o mana pe umar.
-Te-am intrebat daca esti fericita ca o sa studiezi incepand de azi cu noi?
Erika le-a aruncat o privire parintiilor care acum stateau si o priveau cu lacrimi in ochii.In acel moment a realizat ca si pentru ei fusese totusi o decizie grea.Daca nu le pasa de ea de ce aveau in ochii lacrimi,de ce o priveau de parca in minutul urmator urma sa-i spuna fugi cat te tin picioarele,suntem chiar in spatele tau.Atunci a realizat ca situatia chiar era delicata si ei chiar vorbeau serios cand ii spuneau ca siguranta ei conteaza foarte mult.Privindu-i a inceput sa zambeasca.
-Normal ca sunt fericita,a spus ea,parintii mei nu puteau face o alegere mai buna pentru mine,decat asta.
In secunda urmatoare John si Claire s-au privit reciproc si si-au zambit apoi au inceput sa respire din nou regulat.
-Mai intai trebuie semnate formularele de inscriere,o sa introducem o scuza ca din motiv de sanatate nu a-ti reusit sa o inscrieti mai devreme.
-Se poate asa ceva?a intrebat John derutat
-De ce sa nu se poata?a intrebat Jane
-Pai pana la urma ne imvartim printre vrajitori,nu exista nimeni care poate detecta minciuni?
-Imi cer mii de scuze,nu am stiut ca mai este cineva la ora asta pe aici...
-Cine esti tu?a intrebat una din fete
-Aaa...numele meu este Erika..
-Nadal?a intrebat cealalta zambind
-Da.a raspuns ea schitand si ea un zambet
-De unde ma cunosti?a intrebat Erika
-Ti-am spus ca e bruneta?Nu ai vrut sa ma crezi...a spus ea celeilalte fete
Erika le-a privit acum putin derutata.
-Pai vom fi colege de camera.Ne-a informat azi-dimineata Suprema.
Erika a privit-o acum si mai derutata.
-Fata nu stie inca de Suprema.
-Ai dreptate ce nebuna sunt.Apropo numele meu este Lina,iar ea este Didi.Iar Suprema este..
-Directoarea Adams...a adaugat Erika
-Vezi ca stie...a spus Lina
-De unde sti?
-Cred ca i-a scapat chiar ei mai devreme cand am facut cunostinta..
Fetele au mai privit-o putin apoi au venit langa ea si au imbratisat-o.
-Bine ai venit printre noi.a spus Lina
-O sa ne distram de minune impreuna.a adaugat Didi
Erika le-a raspuns la imbratisare.
-Hei aici erai.s-a auzit vocea tatalui Erikai
Iar imediat dupa el au venit si Jane impreuna cu Claire.
-Ce bine,observ ca deja ai facut cunostinta cu colegele tale de camera.
-Da.
-In regula,acum fetelor as avea o rugaminte la voi.Puteti face voi un tur al scolii cu Erika,pana ce termin eu cu parintii ei?
Fetele s-au porivit una pe cealalta apoi au privit-o pe Erika oftand.
-Desigur doamna Jane.a spus Lina privindu-i pe parintii Erikai incruntata
-Dar nu plecati acum,nu?i-a intrebat Erika
-Nu iubito,te cautam imediat ce terminam cu actele.
Erika le-a zambit si a plecat impreuna cu noile ei prietene sa-si cunoasca atat camera cat si restul salilor care incepand de a doua zi avea sa le viziteze si ea,vrand,nevrand.
-Aceasta este cantina,masa se serveste in fiecare dimineata la ora sapte,la pranz la ora unu iar cina este la sapte seara.
Erika le-a privit intrebatoare.
-Ce mai este?a intrebat Didi
-Si intre mese?
-Daca ai pofta de ceva gustari,sucuri,este si un loc special amenajat pentru asa ceva.Iar dupa ce a spus asta a apasat clanta si a deschis usa unei sali care pe Erika a incantat-o.Acea sala era viu colorata,nuante de roz si mov,pe mijlocul ei erau doua mese de biliard,in drepta era un bar,iar peretele din stanga era jumatate acoperit de o plasma imensa avand in fata ei cateva canapele.
-Iubesc sala asta.a spus Erika
-Stim.si noi a spus Lina
-Da,mai ales tu.a spus Didi
Erika le-a privit din nou pierduta.
-Linei ii place un baiat din clasa D,numele lui este Aron,iar dupa cursuri el majoritatea orelor le petrece aici,a spus ea aratand spre masa de biliard,joaca impreuna cu inca un prieten al sau alteori pana noaptea tarziu.
-Si el te place pe tine?
-Cred ca da...dar e dificil nu stiu inca daca el este alesul.
-Alesul?Nu crezi ca e putin cam devreme pentru asta?a intrebat-o ea pe Lina
Didi a ridicat o spranceana apoi a privit-o pe Lina incruntata.
-Stai putin,tu ai vreo idee de ce ai venit la aceasta scoala?a intrebat Didi
-Pentru ca sunt vrajitoare?
-Asa si?
-Pentru ca trebuie sa invat sa-mi capat puterile si sa stiu cum sa le folosesc.
-Si?a intrebat ea din nou
-Si ar mai trebui sa fie ceva?
Cele doua fete au ramas cu ochii cascati.
-Nu pot sa cred ca au exact aceeasi strategie toti parintii.a spus Lina
-Adica?Ce vreti sa spuneti?Nu va inteleg.
-In aceasta scoala odata cu invatarea trucurilor vrajitoresti,trebuie sa iti gasesti si jumatatea.a spus Didi
Erika a ramas tacuta.
-Binee...a spus ea intr-un final,sa inteleg ca parintii mei...si ai tai...si ai tai...s-au cunoscut tot asa intr-un institut?
-Nu intr-un institut oarecare...in acest institut.
Brusc motorul masinii parintilor ei s-a auzit.
-Acela nu e motorul de la masina parintiilor mei?a intrebat ea fugind la geam
Intradevar,masina parintilor ei plecase.John si Claire plecasera fara sa o anunte.
-Au spus ca imi vor spune cand vor pleca...a spus ea privind prin geam cum masina iesea pe portile mari din fier
-Pe mine ai mei m-au legat de scaun cand au plecat...a spus Didi
Erika a privit-o si mai ingrozita.
-Iar eu nu am parinti,pe mine m-a adus bunica mea.a spus Lina
-Dar hei,numai fi trista.Vor venii in vizita la sfarsit de saptamana sau....cand au ei timp.O sa ai vreme sa-i certi.
-Mda...
-Mai putin e ora mesei,mergem sa ne schimbam de haine si coboram la masa?a intrebat Lina
-Da,mor de foame.a spus Didi
Erika numai a aprobat din cap si le-a zambit putin...dar nici acel putin...nu era zambetul ei.Era mai degraba un zambet fortat.
Continua...
Acesta este primul capitol...nu stiu sigur cand il voi scrie pe urmatorul,tot ce pot spune este ca o sa scriu mai rar pentru ca vreau sa le fac mai lungi.Sper sa va placa noua mea poveste si daca nu cer mult...sa-mi lasati si o parere...:d...>:D<...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu